În perioada 3 – 5 martie, Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, a organizat „Zilele Porților Deschise”, care a avut ca temă mottoul Zilei Mondiale a Tineretului de la Lisabona: „Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă” (Lc 1,39). La acest eveniment au participat 26 de tineri, 19 dintre ei seminariști la Seminarul Liceal „Sfântul Iosif” din Bacău și 7 tineri din diferite comunități, care au dorit să facă un discernământ vocațional și care au dorit să cunoască mai multe despre formarea în Seminarul Mare.
Aceste zile au început vineri, 3 martie, cu salutul de bun venit din partea Părintelui Rector Ștefan Lupu și al echipei formative. După, părintele diacon Ciprian Fechetă a pregătit un mic tur al Seminarului, acesta incluzând capela, biblioteca și sălile de clasă. A urmat un moment de adorație euharistică în Capela Seminarului, condus de către părintele Alexandru Percu, responsabil al Oficiului pentru Vocații în Dieceza de Iași, ajutat de părinții diaconi Andrei Blaj și Anton Bârlescu. După adorație, a fost cina, urmată de un moment liber, în care oaspeții noștri au avut oportunitatea de a juca fotbal, biliard și tenis de masă împreună cu seminariștii.
A doua zi, 4 martie, am început ziua adunați în jurul altarului. Sfânta Liturghie a fost prezidată de părintele Alexandru Roca, director administrativ. În cadrul omiliei, părintele a subliniat faptul că Isus ne cere să privim dincolo de barierele noastre, să ne depășim preconcepțiile noastre despre ceilalți și să îi privim pe toți oamenii așa cum îi privește Dumnezeu. A urmat micul dejun, iar după acesta a fost o întâlnire în „Aula Magna” a Seminarului. Momentul de întâlnire a început cu intonarea cântecului „Un suflet misionar”. Apoi, a fost salutul Părintelui Rector, care a subliniat frumusețea, dar și dificultatea preoției. După salutul părintelui Ștefan, a urmat cuvântul părintelui Alexandru Percu, care, împărtășind unele amintiri din perioada seminarială, a nuanțat frumusețea acestei vocații, dacă este trăită după voința lui Dumnezeu. Sfinția sa i-a încurajat pe cei care au venit să nu le fie teamă să se deschidă în fața lui Cristos. Apoi, Ioachim Doboș, seminarist în Anul IV, a dat o mărturie a drumului vocației sale, subliniind că vocația este un drum la care trebuie să răspunzi zilnic. După aceea, a luat cuvântul părintele Gabriel-Iulian Robu, formator, dând exemplu de doi preoți care l-au impresionat: părintele Patrick, din Irlanda, care prin mărturia propriei vieți, a reușit să convingă un necredincios să primească Botezul înainte de a muri, și un preot din arhidieceza de București, care era întotdeauna la dispoziția credincioșilor săi. După aceste frumoase mărturii și după o scurtă pauză, a urmat o scenetă, organizată de responsabilii culturali. Aceștia au pus în joc chemarea regelui Saul, într-o manieră comică.
După-amiază, oaspeții noștri au avut ocazia de a vedea frumusețea orașului Iași împreună cu seminariștii. Au avut posibilitatea, de asemenea, să se întâlnească cu părinții spirituali, în cadrul unor colocvii. A urmat rugăciunea Lectio Divina pe grupuri, în cadrul căreia am putut medita în profunzime Evanghelia duminicii, care relatează episodul Schimbării la față a lui Isus. Când noaptea deja își făcea simțită prezența, am meditat iubirea supremă a lui Dumnezeu față de oameni, care s-a manifestat în patima, moartea și învierea Fiului său. Calea Crucii a fost condusă de părintele diacon Adrian-Alexandru Bortă, împreună cu părinții diaconi Iustin Burcă și Ciprian Fechetă. O imagine deosebită a acestui moment era crucea luminată, care risipea întunericul, arătând că crucea este cea care risipește întunericul păcatului și al morții.
Ziua de duminică, am început-o cu rugăciunea Laudelor, conduse de părintele diacon Iustin Burcă. Momentul central al acestei zile a fost Sfânta Liturghie, unde am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iași. Cuvântul de învățătură a fost ținut de părintele Alexandru Percu. Pornind de la chemarea lui Abraham (Gen 12,1-4), părintele a explicat vocația ca un drum al ieșirii din noi înșine către iubirea lui Dumnezeu. Vocația este rodul iubirii lui Dumnezeu și omul este chemat să-i răspundă acestei iubiri. Vocația este, deci , cea mai mare iubire pe care omul poate să o arate lui Dumnezeu și semenilor. După Sfânta Liturghie, participanții s-au adunat împreună cu echipa formativă, arătându-se încântați de buna organizare a acestor zile, de relația de comuniune care există între seminariști și de relația dintre preoți și seminariști. Aceste zile s-au încheiat cu prânzul luat împreună cu seminariștii.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste zile și ne rugăm în continuare să cheme oameni dornici de a-l sluji în Sfânta Preoție!
Claudiu Ciasăr
